Aleodor Împărat

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată ca niciodată… un împărat. Tare mult își dorea împăratul un copil și iată că, aproape de bătrânețe, norocul a făcut să aibă o minune de copilaș, pe care îl numi Aleodor.

Cu cât creștea, băiatul se făcea tot mai isteț și mai curajos. Nu mai trecu mult și împăratul simți că în curând va pleca din lumea aceasta, așa că își luă fiul pe genunchi și îi spuse:

  • Dragul tatei, văd că tu ai să ajungi un om puternic și viteaz. Sunt sigur că te vei descurca de minune când îmi vei lua locul pe tronul împărăției. Un lucru mai am să îți spun: Vezi tu muntele acela din zare? Să nu vânezi niciodată acolo pentru că e moșia lui Jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de-iepure-șchiop și cine calcă acolo nu rămâne nepedepsit!

Acestea zicând, împăratul își dădu ultima suflare.

Într-o zi, nu știu cum făcu Aleodor, dar ajunse din greșeală pe pământul pocitaniei despre care îi spusese tatăl său. Nu apucă să facă zece pași și se pomeni cu monstrul înaintea lui:

  • Toți cei care-mi calcă hotarul devin slujitorii mei! Nu vreau în săbii să ne tăiem, nici în buzdugane să ne lovim sau în luptă să ne luptăm. Dacă vrei să scapi de pedeapsă, trebuie să mi-o aduci pe fata lui Verde Împărat.

Aleodor știa că a greșit, așa că îi promise pocitaniei să îi aduca prințesa.

Și cum mergea el spre palatul lui Verde Împărat, se pomeni pe marginea unui lac unde văzu un pește ce se zbătea pe uscat. Peștele îi zise:

  • Nu mă omorî Aleodor, ci dă-mi drumul în apă și te voi ajuta și eu cand vei avea nevoie.

Aleodor îl ascultă și îl puse în apă.

  • Ține acest solzișor, îi spuse pestele, și când te vei gândi la mine, eu voi veni sa te ajut.

Băiatul porni mai departe, uimit de cele întâmplate, când, iată că se întâlni cu o pasăre care avea aripa ruptă. Pasărea îi zise:

  • Aleodor, leagă-mi aripa și mult bine o să îți fac și eu, la rândul meu.

Aleodor o ascultă și primi în schimbul ajutorului său o pană.

  • Ține pana asta, spuse corbul, și când te vei gândi la mine, eu voi veni să te ajut.

Băiatul luă pana și își continuă drumul. Nu a mers prea mult și o albină i-a ieșit în față.

  • Nu mă strivi cu piciorul, Aleodor, spuse albina, că te voi salva odată. Ține acest puf din aripioara mea și când te vei gândi la mine, eu voi veni in ajutorul tău.

Zis și făcut.

Aleodor își continuă drumul până ce ajunse la palatul lui Verde Împărat.

  • Ce vrei băiete de la mine? îl intrebă împăratul.

  • Ce să vreau, mărite împărate, am fost trimis să o iau pe fiica ta.

  • Bine, băiete, dar mai întâi trebuie să treci niște probe, că așa e obiceiul la curtea mea. Ne vom juca „V-ati ascunselea”. Ai voie să te ascunzi unde dorești, trei zile la rând. Dacă printesa te găsește, îți voi tăia capul. Dacă nu te găsește, atunci o poți lua de la mine.

În timp ce Aleodor se tot gândea unde să se ascundă mai bine, își aminti de pește. Scoase solzul și se gândi la acesta, care veni imediat să îl ajute.

  • Nu te mai îngrijora, spuse peștele. Lasă pe mine! Și îndată îl transformă pe Aleodor într-un peștisor mic, mic de tot și îl ascunse pe fundul mării.

Dar isteața fată de împărat își luă ocheanul cel năzdrăvan și îl căută pe Aleodor în toate părțile până ce îl zări pe fundul mării.

  • Ieși de acolo, hoțomanule, zise ea râzând.

Aleodor n-avu încotro și trebui să iasă.

A doua zi, băiatul chemă în ajutor pasărea, care îl transformă într-o vrăbiuță și îl ascunse într-un stol de păsări care zbura sus, sus pe cer.

După ce îl căută pe pământ și pe pământ și prin ape, fata de împărat îndreptă ocheanul năzdravan spre cer și îl văzu:

  • Tâlharule ce ești! Dă-te jos de acolo, că nu scapi de mine!

A treia zi, dis-de-dimineață, Aleodor se gândi la albina și îi ceru ajutorul. Aceasta îl transformă într-un ou mic, mic de tot de albină și îl ascunse chiar în părul prințesei.

Degeaba a căutat prințesa în mare, pe pământ și în cer, că de data aceasta nu a reușit să îl găsească pe băiat. Către seară, obosită de căutări, a strigat:

  • Ieși de unde te-ai ascuns! M-ai învins, voi fi a ta!

După cele întâmplate, împăratul nu a mai avut ce să spună, așa că i-a dat-o pe prințesă împreuna cu multe bogății.

După un drum lung, cei doi au ajuns la Jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de-iepure-șchiop. Văzându-l, printesa s-a cutremurat de urâciunea pocitaniei și îi spuse:

  • Piei, urâciune de pe fața pământului!

Văzându-se înfruntat de prințesă, pocitania plezni de necaz.

Atunci Aleodor o luă de soție pe fata lui Verde împărat și se întoarseră împreună la împărăția lui.

Când îl văzură oamenii pe Aleodor cu o fată atât de frumoasă încât și stelele îi zâmbeau, îl primiră cu mare bucurie. Și urcându-se din nou pe tron, domniră împreună fericiți până la adânci bătrâneți.

Repovestire după un basm de Petre Ispirescu, 

Lectura: Andreea Mărgineanu, Ilustrație: Cristian Păunescu