Sfoara de fum

Ca toate poveștile, și aceasta începe cu a fost odată ca niciodată… o broască țestoasă care avea o fiică frumoasă, foarte frumoasă, nemaivăzut de frumoasă. Într-o zi, mama îi spuse:

– Draga mea, a venit timpul să te mărit. Dar, să știi, am să te dau unui bărbat înțelept. Unuia care va ști să lege o grămadă de apă!

– Vai, oftară animalele, cum să se poată așa ceva?

– Aș vrea să-i fiu soț, spuseră pe rând hipopotamul, puiul de maimuță, șarpele boa, elefantul și zebra. Dar o grămadă de apă? Cum să legi o grămadă de apă?

Lemurul nu zicea nimic, dar se vedea că se gândea adânc la ceva.

Încercară hipopotamul, puiul de maimuță, șarpele boa, elefantul și zebra. Dar niciunul nu a reușit să lege în vreun fel grămada de apă.

Fiecaruia broasca țestoasă îi răspundea:

– Nu vei fi soțul fiicei mele!

Toate animalele erau supărate. Nu înțelegeau ce probă ciudată le dăduse broasca țestoasă.

Dar lemurul, care până atunci tăcuse, zâmbi deodată și o întrebă pe broasca țestoasă.

– Îmi promiți că voi putea să mă însor cu fiica ta, dacă voi reuși totuși să leg o grămadă de apă?

– Mai încape vorbă? Ai cuvântul meu! răspunse broasca.

– Uite ce e… am uitat să-mi aduc sfoara de acasă, vorbi rar lemurul, așa că ia pipa mea. Te rog să-mi faci o sfoară din fumul ei albastru! Atunci îți voi aduce și eu o grămadă de apă pentru că… mă înțelegi… trebuie să am cu ce să o leg.

Fața țestoasei se lumină și îi spuse fiicei sale:

– Acesta va fi soțul tău!

Hipopotamul, puiul de maimuță, șarpele boa, elefantul și zebra strigară care mai de care:

– Dar nu-i drept! Lemurul nici măcar nu a încercat să lege apa!

Atunci broasca țestoasă răspunse.

– E adevărat că lemurul nici nu a încercat, dar numai el a înțeles că nu se poate lega o grămadă de apă, după cum nu se poate face o sfoară din fum. El s-a dovedit a fi cel mai deștept dintre voi, deci lui i-o dau pe fiica mea de nevastă.

Rescriere după basmul sudanez Sfoara de fum, publicată de Editura Vox, 2000, Lectura: Cristina Ștefan