Cartea Junglei

Ca toate poveștile, și aceasta începe cu a fost odată… un pui de om pe nume Mowgli. De ce este atât de interesantă povestea lui? Fii atent și vei afla! Ei bine, totul a început într-o seară foarte caldă, când o familie de lupi a salvat micuțul bebeluș cu gropițe în obraji de tigrul Shere Khan, un tigru fioros care supăra mereu haitele de lupi și voia să devină regele ținuturilor.

  • Vreau puiul de om! a urlat tigrul către tata-lup. Era chiar aici, singur-singurel, eu l-am văzut primul și vreau să îl mănânc!
  • Lupii sunt animale libere, a răspuns tata-lup, așa că nu primesc ordine de la tine, Shere Khan! Puiul de om este al meu și al haitei mele!
  • Îl păstrăm! a spus atunci și mama-lup. O să îl creștem cu puii noștri și o să-l învățăm să vâneze. Legea junglei spune că, de îndată ce puii de lup sunt suficient de mari, părinții trebuie să îi ducă la Consiliul Haitei și să îi prezinte mai-marilor lupi.  Azi e lună plină, se adună consiliul, deci îi putem duce pe puii noștri la Akela, marele lup gri. Îl vom lua și pe Mowgli cu noi.
  • Ce nume frumos, a răspuns tata-lup. Așa îl vom striga de azi înainte: Mowgli.

Imediat cum lupii din consiliu l-au zărit pe băiețel, s-a pornit o ceartă gălăgioasă. Auuuuu! Auuuu! Toți știau că sunt în pericol pentru că tigrul se va întoarce cândva după prada lui.

  • Primiți puiul de om în haită, s-a auzit atunci o voce. Era ursul brun Baloo, singurul pe care lupii îl aceptau în Consiliul Haitei. O să îl învăț eu legea junglei, a mai spus ursul.
  • O, Akela, e păcat să îl lăsăm pe Shere Khan să îi facă rău acestui copil… a spus atunci și Bagheera, o panteră neagră ca o umbră, pe care toți lupii o respectau. 

Și așa a început aventura lui Mowgli alături de ceilalți pui de lup, Baloo și Bagheera. Timpul a trecut, iar băieţelul a învăţat tainele junglei. Îi placea să doarmă la soare, să înoate în lacurile din pădure, să se caţăre în copaci după miere ori nuci. Iar în semn de mulţumire faţă de lupii care îl primiseră în familia lor, micuţul le scotea mereu spinii din lăbuțe. Printre cele mai valorose lucruri pe care Mowgli le-a învățat din legea junglei a fost să vâneze doar în teritoriul lui, pentru mâncare, nu pentru plăcerea de vâna.

  • Fii foarte atent, Mowgli, i-a spus într-o zi pantera. Ai mulți dușmani în junglă pentru că te-ai născut printre oameni. Dacă o să ai vreodată necazuri, alergă spre casele din sat și află secretul Florii Roșii. Toate animalele se tem de floarea aceasta și, dacă o ai, vei fi în siguranță.

Când a spus Floare Roșie, pantera s-a referit la foc pentru că tuturor animalelor le e frică de foc.

  • Aaa, și încă ceva, a adăugat Baloo. Nu uita că legea junglei nu se aplică animalelor care trăiesc în copaci, inclusiv maimuțelor. Ele nu au lege, sunt gălăgioase și lăudăroase, așa că ar fi bine să te ferești de ele.

Dar nici nu a termina bine de vorbit, că o maimuță l-a apucat pe băiat de subraț și s-a cățărat cu el sus într-un pom, legănându-l și lovindu-l de tot felul de crengi, într-o gălăgie greu de descris. Degeaba a încercat Bagheera să urce în copac după Mowgli, că ramurile s-au rupt și ea a alunecat până aproape jos pe pământ. Dacă nu s-ar fi prins cu gherele de scoarță, sigur spatele ei ar fi avut mult de suferit!

  • Știu ce trebuie să facem! a spus atunci Baloo. Trebuie să găsim șarpele cel mare, singurul animal de care maimuțele se tem. Doar Kaa ne poate ajuta! Să sperăm că nu doarme, el obișnuiește să mănânce mult, mult, apoi să doarmă o lună întreagă.

Ei bine, au avut noroc, Kaa se încălzea la soare, întins pe o piatră uriașă, chiar atunci când pantera și ursul au ajuns la el.

  • Sssssss, cu ce pot să vă ajut, prieteni? a întrebat Kaa, puțin cam înfometat.
  • Maimuțele ne-au răpit puiul de om, cel mai bun și mai curajos dintre oameni, a răspuns Baloo, în timp ce Kaa își legăna capul încoace și încolo, fără oprire.
  • Sssss, am auzit că în jungla noastră se află un pui de om, dar nu am crezut că e adevărat. Normal că vă ajut… Maimuțele mă știu de frică ha ha haaaa ssssss… sssă mergem!

Zis și făcut. Planul celor 3 prieteni a funcționat perfect! Imediat cum s-a-ntunecat, au ajuns în Orașul Maimuțelor și s-au năpustit asupra zecilor de animale care îl păzeau pe Mowgli. Vă imaginați ce a urmat! Țipete, mușcături, zgârieturi și o mulțimede maimuțe speriate de șarpele de peste2 metri lungime.

  • Scoateți puiul de om de aici, a gâfâit Baloo, îndreptându-și privire spre Bagheera și Kaa, în timp ce trântea la pământ 2 maimuțe deodată.
  • Urcă-te în spatele meu și hai acasă, a spus pantera.

Ce bine e să ai prieteni de încredere, nu-i așa? Mowgli a scăpat ușor din această întâmplare și a promis că va fi mai atent la sfaturile celor care țin la el.

Dar timpul a trecut și băiatul a început să își dorească să descopere lumea în care se născuse, lumea oamenilor. Cu mare tristețe și-a luat rămas-bun de la familia de lupi și de la prieteni și a pornit încet spre sat, acolo unde știa că va găsi Floarea Roșie. Se înserase când băiețelul a intrat în sat, iar oamenii se întorceau acasă, de la câmp. Așezându-se lângă o poartă din nuiele, Mowgli a zări un bărbat și i-a arătat prin semne că îi este foame.

  • Vai de mine, micuțule, a spus omul. Pe mâinile și picioarele tale sunt semne, parcă ar fi niște mușcături de lupi.

Nici nu a termina bine de spus acest lucru că soția lui a completat:

  • E un copil-lup, crescut în pădure. Vai ce mult seamănă cu băiețelul meu, micuțul pe care mi l-a furat tigrul când avea doar câteva zile! Oare e posibil să…. Hai, vino în casă, o să îți dau lapte și pâine. Semeni atât de mult cu Nathoo, fiul meu pierdut!

Dar Mowgli nu înțelegea limba oamenilor și nici nu se simțea prea bine într-o casă cu pat, pernă și alte lucruri cu care nu știa ce să facă. Într-o seară, strecurându-se să doarmă sub cerul liber, în iarbă, Mowgli a simțit cum îl gâdilă un nas umed și moale sub bărbie. Cine credeți că era? Ei bine, unul dintre frații lui din junglă. Lupul gri venise cu vești.

  • Mowgli, animalele nu sunt bine. Au fost arse de Floarea Roșie, iar Shere Khan a jurat că se va răzbuna pe oameni. Te caută, așa că fii foarte atent!

Deși se gândea adesea la prietenii lui din junglă, Mowgli a rămas în sat și încet-încet a învățat nu numai să vorbeasă, ci și să se îmbrace, să mănânce cu lingura și furculița și să facă tot felul de lucruri, cum ar fi să ducă animalele pe câmp la păscut. Dar în tot acest timp s-a gândit cum să îl prindă odată pentru totdeauna pe tigru. Planul lui era simplu: trebuia să îl ademenească pe Shere Khan într-o vale plină de tauri și vaci care să îl calce în picioare cu copitele lor puternice. Ei bine, într-o zi, și-a luat inima în dinți și l-a ademenit pe tigru în valea unde pășteau vitele. Tigrul s-a nimerit în mijloul cirezii și nu a mai avut cale de scăpare. Marele Shere Khan fusese învins! Fericit, Mowgli a început să cânte:

Eu, Mowgli, cânt

Să audă jungla ce fapte de curaj am făcut.

Sunt singur cu vitele la pășunat

Frate Gri, vino la mine

Să vină taurii și bivolii cu ochi mânioși

Înainte și înapoi, cum vă spun

Pe Shere Kan să îl răpun.

Trezește-te, oh, trezește-te, Shere Khan! Iată-mă, sunt aici, iar taurii vin din urmă să calce totul cu copitele.

Blana tigrului cu putere mare

Va sfârși sub a copitelor apăsare.

  • Ești un vrăjitor, ești un vrăjitor! strigau oamenii din sat către Mowgli când au aflat că tigrul  a dispărut. Nimeni nu s-a mai luptat vreodată cu un tigru!

Dar nu numai oamenii l-au respectat de atunci pe puiul de om, ci și lupii, pe care îi scăpase de cel mai mare dușman.

Ei, dragi copii, ar mai fi multe de povestit, dar nu avem timp. Aventura lui Mowgli nu se termină aici, ci continuă în sat, alături de oameni, ca și el. Scriitorul acestei povești, Rudyard Kipling, a mai pus pe hârtie o mulțime de alte povești despre care puteți afla răsfoind cartea. Descoperiți singuri aventura focilor albe, a mangustei Rikki-Tikki și chiar a unei familii de elefanți!

Adaptare după textul original de Rudyard Kipling

Interpretare – Claudia Lungu

Un proiect susținut de Fundația Orange prin programul Lumea prin Culoare și Sunet