COMPARĂ TEXTELE

FIȘA DE LUCRU

Cum compari două texte?

OBIECTIVE/CONTEXT

  1. să identificăm elementele de conținut care se pot compara;
  2. să realizăm comparații între două texte la prima vedere;
  3. să comparăm textele literare cu alte cărți pe care le-am citit;

PARCURS

La examen ai două întrebări în care trebuie să realizezi o comparare. Există două tipuri de cerințe:

  • să compari cele două texte la prima vedere pe care le ai pe foaia de examen;
  • să compari textul literar cu un altul pe care l-ai citit la clasă sau de plăcere.

REȚINE! Trebuie să compari din perspectiva conținutului, adică te vei raporta la:

  • tema textelor;
  • idei;
  • fapte; 
  • opinii; 
  • situații; 
  • experiențe;
  • personaje.

1. Pentru a compara DOUĂ TEXTE LA PRIMA VEDERE trebuie:

  • Să citești cu atenție primul text și să-ți răspunzi la întrebarea „Despre ce este vorba în text?”
  • Să citești cu atenție al doilea text și să-ți răspunzi la întrebarea „Despre ce este vorba în text?”
  • Cauți în text cuvinte-cheie asemănătoare, care stau la baza temei textului.
  • Alegi un element de conținut pe care să-l poți compara.
  • Identifici elementul de conținut în primul text, apoi în al doilea și observi prin ce se aseamănă, cum se dezvoltă în fiecare text.

EXEMPLU

M-am uitat la tata, care avea și el părul ondulat pieptănat pe spate, ceea ce scotea la iveală o frunte înaltă, la fel și tatăl verilor mei, doar că al lui era drept. Așa purtaseră toți tinerii cândva. […] 

Aveam ce face, iarna, ordinea celor șapte biblioteci ale familiilor, repartizate pe etaje, dintre care numai una de știință (medicină, chimie, matematică), era tulburată mai des, fiecare își alegea ce-i plăcea. În iarna aia, curând după prima zăpadă, tata-mare ne-a citit unul dintre poemele lui favorite, Dan, căpitan de plai, dar finalurile triste ne supărau. […] 

Noi citeam o carte numită Avalanșa, de An Rutgers Van der Leoff, care avea pe copertă niște schiuri înfipte cruciș în zăpadă, așa cum ni le înfigeam și noi, și doi copii alături. Și cartea asta, pe care ne-o dăduse tata, avea părți triste, […] dar măcar se termina vesel, iar copiii erau, cumva, învingătorii. 

Ca toate celelalte lucruri ale noastre, și cărțile treceau de la unul la altul. Cărțile aveau un mare avantaj față de patine: nu erau albe și negre și nu trebuia să aștepți să-ți crească piciorul ca să le citești, așa că uneori primeam destul de repede o carte citită de Dina. Părinții spuneau totuși că și mintea crește, la fel ca piciorul, dar, întrucât cărțile nu-ți jucau în mână ca picioarele în ghete, nu se vedea când îți sunt prea mari și nici când îți rămân mici. Nici nu li se toceau canturile*, ca la schiuri. Era deci mult mai bine, cu cărțile decât cu celelalte obiecte folosite de noi, rând pe rând. 

N-am văzut pe nimeni din casă citind cu atâta poftă ca tata. Cum avea un ban, cum își lua sau ne lua o carte, pe care o deschidea de parcă ar fi vrut să se mute cu totul acolo, înăuntru. Nici nu mă auzea, dacă-i vorbeam când citea. Tata avea la îndemână un Larousse* în care mă punea să caut cuvinte franțuzești, chiar înainte de a ști limba asta, mi le spunea pe litere, și așa franceza s-a amestecat încetul cu încetul între cuvintele mele. Mergeam uneori cu el la librărie să vadă ultimele noutăți. La câteva zile după ce Tanti mi-a povestit despre prima ei excursie pe zăpadă, m-am îmbolnăvit de gripă. Făcusem febră mare, care nu-mi trecea și transpiram de parcă urcasem și eu pe jos, în fustă lungă, până la cabana Postăvaru. Mama m-a „doftoricit” eficient, cum învățase, ca fiică de medic, că trebuie să facă, însă tata mi-a adus, pe post de medicament, o carte mare și groasă – cu multe desene și poezii și fragmente din cărți de copii pentru oamenii mari –, pe al cărei cotor scria, cu un scris clar, de mână, Antologia inocenței. Am citit din ea zilnic, toată iarna, și nu m-am mai despărțit de ea niciodată, oriunde am mai locuit. 

Ioana Pârvulescu, Inocenții

La început au fost poveștile pe care părinții sau bunica mi le spuneau, ori de câte ori îi rugam. Mai târziu, după ce am învățat să citesc, cea mai mare bucurie era să mă ascund într-un colț, cu o carte în mână. Citeam pe nerăsuflate cărți cu poze colorate, fascinată deopotrivă de text și imagine, legând în mintea mea de atunci ceea ce vedeam în pagina tipărită cu ceea ce ochii minții proiectau ‒ peisaje fantastice, creaturi himerice, animale vorbitoare, țări îndepărtate, pirații de pe mările și fluviile lumii, peșteri pline de comori și de pericole, Nautilus înaintând pe fundul mării, condus de singuraticul căpitan Nemo, personajul meu favorit multă vreme. […] Citeam oriunde, în casă și afară, în curtea noastră plină de pomi, unde ai mei puseseră un leagăn în care obișnuiam să visez între două reprize de citit. Îmi amintesc de o ediție superb ilustrată cu Cele douăsprezece fete de împărat și palatul fermecat, pe care îmi plăcea să o recitesc la fel de mult pe cât îmi plăcea să o privesc. Mai târziu, elevă fiind, am avut norocul ca în drumul meu spre școală să se afle o librărie în care intram zilnic: o încăpere dreptunghiulară, cu dușumea geluită, mirosind a petrosin, cu rafturi de sus până jos, pe trei dintre cei patru pereți. Librăreasa mă cunoștea, iar eu știam deja unde se află cărțile pentru copii, învățasem pe de rost titlurile lor, iar colecția de Povești nemuritoare, numărând mai bine de treizeci de volume, era pentru mine un punct de atracție, tot așa cum, ceva mai târziu, cărțile din colecția Jules Verne aveau să-mi creeze dependență. 

Biblioteca mea a început să prindă contur încă de atunci, căci nu mă mulțumeam doar să citesc o carte împrumutată de la biblioteca școlii. Am simțit de mică nevoia de a-mi apropria* cărțile pe care le iubeam, căci voiam să mă pot întoarce oricând la ele, să le răsfoiesc, să le recitesc, să mă reîntâlnesc cu personajele lor, să reintru în atmosfera ce îmi devenise atât de familiară. Nici astăzi nu m-am lecuit, deși numărul cărților din biblioteca mea a crescut amețitor, amenințând să cotropească treptat toți pereții. Descoperisem, citind, că pot trăi mai multe vieți, că îmi pot alege prietenii și îmi pot identifica mai ușor neprietenii, că pot călători nu doar în spațiu, în locuri despre care nici nu mi-aș fi imaginat că există, ci și în timp, în epoci de mult dispărute, acolo unde doar imaginația și lectura te pot transporta. […] Nici măcar atunci când ai mei insistau că trebuie să dorm la prânz nu mă plictiseam, ba chiar aș spune că, dimpotrivă, intervalul acela era pentru mine un prilej de a prelungi întâlnirea cu eroii mei preferați, de a mă alătura lui Robin Hood sau lui Tom Sawyer, căpitanului Nemo și copiilor căpitanului Grant și de a continua aventura pe cont propriu, schimbând traseele și inventând personaje noi. Am înțeles atunci, cu intuiția copilului îndrăgostit de cărți, că o imagine sau un text constituie, de cele mai multe ori, un punct de plecare pentru imaginația noastră și că ea singură, imaginația, odată pusă în mișcare, ne deschide un număr infinit de posibilități. […] 

Mama și Tata iubeau cărțile și cumpărau și ei mereu, mama mai mult romane de secol XIX, englezești, franțuzești și rusești, iar Tata, biografii ale unor personalități istorice (Alexandru cel Mare și Napoleon erau personajele lui istorice preferate și, cu timpul, au devenit și ale mele) și tratate de istorie universală și națională. […] Cel mai mult mă bucuram când aveam febră și roșu-n gât: atunci, Mama hotăra că nu pot merge la școală și că trebuie să stau în pat și să beau ceai cu miere și lămâie. Eram în culmea fericirii, pentru că asta însemna cel puțin două zile în care puteam citi de dimineață până seara, fără alte obligații. 

Carmen Mușat, Ce este literatura și de ce nu putem trăi fără ea?

În ambele texte se vorbește despre lectură. O asemănare ce se poate stabili se referă la o idee dezvoltată în ambele texte: plăcerea cititului.

Cum apare în primul text? Tatăl are o bucurie și o pasiune permanentă în fața cărții. Te poți raporta la ultimul alineat al textului și să subliniezi imaginea tatălui care citea cu „poftă”, a omului care „dorea să se mute” în interiorul cărții. 

Cum apare în al doilea text? Fata avea o bucurie stând cu o carte în mână, iar plăcerea lecturii se observă și din faptul că „citea pe nerăsuflate”, iar apoi ajunge să citească peste tot, aflându-se mereu cu cartea în mână.

2.Pentru a compara UN TEXT LITERAR LA PRIMA VEDERE CU ALTUL CITIT DE TINE îți vei răspunde la următoarele întrebări:

  • Despre ce este vorba în textul literar citit?
  • Ce carte dintre cele citite de mine dezvoltă aceeași temă?
  • Ce relație există între ideile/faptele/opiniile/situațiile/experiențele/personajele din cele două texte?
  • Prin ce se aseamănă?
  • Prin ce se deosebesc?

În primul rând, e necesar să ai citite pentru examen câteva cărți. Dacă nu știi ce să alegi din biblioteca ta, îți propunem o listă:

  • Mihai Eminescu,  Făt-Frumos din lacrimă  
  • Ioan Slavici, Zâna Zorilor și Popa Tanda  
  • Ion Creangă, Amintiri din copilărie  
  • Tudor Arghezi, Cartea cu jucării  
  • Mihail Sadoveanu, Ţara de dincolo de negură
  • Ionel Teodoreanu, În casa bunicilor și La Medeleni
  • Radu Tudoran, Toate pânzele sus!
  • Marin Sorescu, Unde fugim de-acasă?
  • Grigore Băjenaru, Cimişgiu & Co.  
  • Constantin Chiriţă, Cireşarii  
  • Mircea Sântimbreanu, Recreația mare
  • Mircea Cărtărescu, Enciclopedia Zmeilor
  • Matei Vișniec, Extraterestrul care își dorea ca amintire o pijama
  • Liviu Papadima, Care-i faza cu cititul?
  • Lucian Blaga, Hronicul și cântecul vârstelor
  • Gellu Naum, Cartea cu Apolodor,
  • Ana Alfianu, Val și cetatea sufletelor
  • Alex Moldovan, Olguța și un bunic de milioane

Iar dacă vrei cărți mai aproape de tine, din literatura universală (la unele vei găsi și ecranizarea):

  • J.K. Rowling, Harry Potter şi Piatra Filozofală
  • J.R.R. Tolkien, Hobbitul
  • Antoine Saint-Exupéry,  Micul 4rint
  • Daniel Defoe, Robinson Crusoe
  • Mark Twain, Aventurile lui Tom Sawyer
  • Lewis Carroll, Alice în Țara Minunilor
  • Frank Baum, Vrăjitorul din Oz
  • Amos Oz, Deodată în adâncul pădurii sau Sumki
  • Markus Zusak, Hoțul de cărți
  • Satrapi, Marjane, Persepolis
  • Ende, Michel, Momo

Pentru a compara poezii intră pe site-urile cu poeți români și citește texte lirice semnate de Mihai Eminescu, Ion Pillat, Ana Blandiana, George Topîrceanu, George Coșbuc, Dimitrie Anghel, Vasile Alecsandri.

ASEMĂNAREA/DEOSEBIREA

Fii atent la cum dezvolți asemănarea și deosebirea, pentru că e nevoie de informații în plus, nu doar de numirea acestora. Îți recomandăm să te uiți la experiența personajului sau la o idee și nu la temă, pentru că temele se dezvoltă diferit în fiecare text în parte și e posibil să nu observi anumite nuanțe ale textului.

De aceea, alege o idee centrală, o valoare a personajului, o emoție a acestuia într-un anumit context, finalul unei experiențe a personajului, o imagine specifică unui anumit context.

În redactarea răspunsului, vei lua în considerare:

  • menționarea operei cu care vei realizarea compararea;
  • vei menționa asemănarea și o vei explica cu detalii din ambele texte;
  • vei menționa deosebirea și o vei explica cu detalii din ambele texte;
  • pentru coerența răspunsului vei utiliza conectori (în schimb, pe de altă parte), structuri specifice (textul literar poate fi comparat cu …; deosebirea constă în…; aspectul comun se referă la…; se nuanțează prin…; se concretizează prin…; se accentuează că…; reține imaginea… etc.);
  • nu depăși numărul maxim de cuvinte menționat în cerință.

 

DESCARCĂ FIȘA DE AICI: CUM COMPARI TEXTELE