Legenda lui Cupidon

Ca toate poveștile și aceasta începe cu… a fost odată un băiețel înaripat, capricios și pus pe glume care încurcă și descurcă povești de dragoste. Da! Cred că ai ghicit! De Cupidon e vorba! Tu ai auzit de el? În legendele Grecie Antice era cunoscut sub numele de Eros, fiu al Afroditei, zeiţă iubirii şi a frumuseţii, iar în mitologia clasică, îşi păstrează numele, fiind reprezentat ca fiu al zeiţei Venus. Avem și noi românii un reprezentant al iubirii, Dragobete, fiul frumoasei Dochia. Îi găsești povestea aici! Dar hai să ne întoarcem la Cupidon!

  • Ha, haaaa! Îmi plac încurcăturile! Zbrrrrr, dacă te lovește săgeata mea te vei îndrăgosti pe loc de oricine îți iese în cale! zicea Cupidon distrându-se pe seama oamenilor și chiar a zeilor.

Tocmai pentru că micuțul zeu provoca tot felul de încurcături, se spune că mama lui l-a ascuns în pădure și i-a oferit un arc de aur cu două feluri de săgeți: cele cu vârful de aur stârneau dragostea, iar cele cu vârful de plumb fix invers… ura. 

  • Ai grijă, fiule! Săgețile tale schimba iubirea oamenilor, a zeilor și chiar iubirea… TA! I-a spus zeița Venus atunci când i le-a dat. 

Dar se pare că băiatul nu a ascultat și, atunci când a încercat să trimită o săgeată către inima frumoasei Psyche cu gândul că o va face să se îndrăgostească de un monstru înspăimântător, s-a rănit din greșeală cu propria săgeată și s-a îndrăgostit chiar el de fata. Cine era Psyche? Cea mai frumoasă și mai blândă fată a acelor vremuri, întruchiparea SUFLETULUI în mitologia greacă.

  • Las-o pe un munte înalt! i-a spus Oracolul tatălui său. Zeii poruncesc să fie luată de soție de un monstru! I-a mai spus Oracolul, cel care avea răspuns pentru orice întrebare a muritorilor.

Dar ce crezi că s-a întâmplat? Ei bine, un vânt puternic a luat fata de pe munte și a dus-o pe o pajiște verde, unde frumoasa a adormit. 

  • Ce grădină frumoasă! Și ce palat strălucitor! A spus ea cu uimire când s-a trezit din somn. Oare unde mă aflu și unde e monstrul despre care a prezis Oracolul? 

Așa cum îți imaginezi, monstrul nu era altcineva decât Cupidon, îndrăgostit până peste cap de Psyche. O adusese în palatul său, dar știa că un zeu nu se poate căsători niciodată cu o muritoare, așa că, în timpul zilei, el se ascundea, iar noaptea se apropia de ea și îi șoptea cuvinte frumoase. 

  • Nu ești un monstru! Îmi vorbești atât de frumos! spuse Psyche. Vreau să te văd! De ce vii doar noaptea?
  • Frumoasa mea, ai încredere în mine. Dacă o să mă vezi… o să mă pierzi pentru totdeauna, îi răspundea întotdeauna Cupidon.

Deși îl iubea fără să îl fi văzut vreodată, Psyche simțea lipsa familiei, așa că și-a rugat iubitul să o lase într-o zi să își viziteze surorile și părinții.

  • Ne-a fost atât de dor de tine! i-au spus surorile! Cum se poartă monstrul acela cu tine?
  • Nu e monstru… a răspuns timid Psyche. Are o voce atât de frumoasă!
  • Dar cum arată? E înalt? E mare? E periculos?
  • Drept să zic, nu l-am văzut niciodată în lumina zilei. Dar știu că sunt fericită alături de el!
  • Poftim? Cum să nu în vezi? Ia lampa aceasta și la noapte, când doarme, apropie lumina de chipul lui. Așa vei vedea adevărul.

Și în acea seară Psyche nu a mai rezistat. Surorile o făcuseră să se îndoiască de promisiunea pe care i-o făcuse lui Cupidon așa că, atunci când băiatul a adormit, ea a aprins lampa și l-a privit. 

  • Nu pot să cred! E chiar zeul Cupidon! Și e… atât de frumos!

Dar în tresărirea ei de uimire, o picătură din uleiul care ținea flacăra aprinsă a picurat pe piciorul lui Cupidon și l-a trezit.

  • Ce ai făcut, Psyche? Ce ai făcut? Nu mă putei iubi fără să mă vezi? Acum totul s-a terminat!

Dintr-o data, toate lucrurile din jurul fetei au dispărut. Palatul s-a prefăcut în nisip, iar Psyche a rămas singură în mijlocul unui deșert trist și gol.

  • Ajutați-mă, zeilor! S-a rugat ea. Dar niciunul nu voia să o ajute pe cea care îl pusese la îndoială pe Cupidon. Și totuși, Venus i-a spus așa:
  • Te voi ajuta dacă vei îndeplini trei sarcini. Prima este să numeri toate semințele din hambarul meu. 

Deși părea că nu va reuși niciodată, Psyche a luat sămânță cu sămânță și în trei zile a reușit să numere tot ce îi spusese zeița Venus.

  • Acum trebuie să urci pe muntele acesta și să te oprești la turma de oi cu lâna de aur. Vreau să îmi aduci puțin din lâna lor și abia atunci îți voi spune care e al treilea lucru pe care trebuie să îl faci.

Deși nu a fost deloc ușor să ia lâna de aur, pentru că oile nu erau deloc prietenoase cu oamenii, Psyche a reușit.

  • Bravo, Psyche! A spus Venus. Te-ai descurcat mai bine decât mă așteptam. Ești gata și de ultima probă. Mergi la Prosepina, zeița infernului, și umple o sticluță cu apă din fântâna tinereții. Dar fii foarte atentă! Nu deschide sticluța pentru nimic în lume!

Zis și făcut. Psyche a luat sticluța de la Prosepina și a pornit cu ea înapoi spre zeița Venus, dar pe drum a tot început să se întrebe:

  • Oare ce e înauntru? Doar apă? Oare cum miroase și cum arată?

O mulțime de întrebări o copleșeau pe Psyche care, până la urmă, a deschis sticluța, fără să își dea seama că Venus îi întinsese o capcană ca să vadă dacă își învățase lecția de pe urma poveștii cu frumosul Cupidon. Dar curiozitatea învinsese din nou.

  • Nu mi-ai ascultat poruncile, a spus cu mânie Venus!

Ei bine, văzând toată suferința lui Psyche, Cupidon, care o urmărise în tot acest timp, a decis să trimită una dintre săgeți spre iubita sa. 

  • Săgeata mea de dragoste te va salva de mania lui Venus! A spus el.

Și așa s-a întâmplat. 

  • Iartă-mă că nu te-am ascultat! a răspuns cu iubire Psyche! Nu vreau să te pierd din nou! Hai să mergem la Zeus, regele zeilor greci, și să îi povestim despre dragostea noastră. Trebuie să ne ajute!

Deși nu era îngăduit ca o muritoare să se căsătorească cu un zeu, dragostea celor doi era prea puternică, așa că regele zeilor a fost de acord ca ei să rămână împreună pentru totdeauna.

Oare e adevărat că frumusețea se află în primul rând în sufletul nostru? Ar fi putut Psyche și Cupidon să fie împreună chiar și dacă fata nu i-ar fi văzut chipul? Te lăsăm să te gândești la povestea zeului iubirii și la dragostea pe care le-o porți celor din jurul tău – părinți, frați, chiar și dragostea pentru un sport, un obiect, un animal. Nu e nevoie să te lovească săgeata lui Cupidon ca să îți dai seama că dragostea e peste tot în jurul tău și trebuie să o îngrijești și să o prețuiești. 

Dar povestea lui Cupidon nu e singura despre iubire. Fiecare cultură are câte un reprezentant al dragostei. Sigur ai auzit de Dragobete, băiatul mereu vesel care cânta la fluier și oficia nunțile păsărilor în cer. Pe 24 februarie, când zburătoarele încep să își împletească micuțele cuiburi, cele rămase fără pereche se spune că rămân singure tot anul. La fel se spune că pățesc si baietii și fetele. Americanii au stabilit Sarbatoarea Iubirii pe 14 februarie, de Valentine-s Day, însă românii aleg să sărbătorească tradițional, pe 24 februarie, Ziua Dragobetelui, zeul dragostei și al bunei dispoziții. Amintește-le și tu celor dragi, cu această ocazie, că îi iubești!

 

Lectura – Laura Hora