FIȘĂ DE LUCRU
OBIECTIVE/CONTEXT
- să definim cuvântul și să analizăm cum se modifică sensul unui cuvânt;
- să discutăm despre sinonimie, antonimie, polisemie și câmp lexical;
- să identificăm sensurile unui cuvânt;
- să citim un articol de dicționar pentru a ne clarifica sensurilor cuvintelor.
PARCURS
Știm cu toții că avem fiecare dintre noi cuvinte pe care obișnuim să e folosim: forță, bine boss, stăm pe spate, mișto, nașpa, bombă, blană și multe altele de genul acesta. Acum avem noroc că avem o limbă vie, în continuă schimbare, avem peste 67000 de cuvinte în dicționarul din 2016, deci avem de unde alege pentru a ne exprima corect și cu efect asupra celor din jur.
Cuvântul reprezintă unitatea fundamentală a limbii;
Sensul cuvântului – în funcție de context și de intenția celui care comunică, cuvântul poate fi folosit cu:
sens propriu = sensul obişnuit
- de bază – primul sens la care ne gândim
- secundar – sensul care rezultă dintr-o asemănare (depinde de context)
sens figurat = sensul neobişnuit (depinde de context)
Exemplu: gură
sens propriu de bază – Mi-a intrat praf în gură. (gura omului)
sens propriu secundar – Au acoperit gura de canal. / Gura cuptorului este mare.
sens figurat – ”Pe-un picior de plai/ Pe-o gură de rai” – din balada Miorița, unde cuvântul gură intră în componența unei metafore.
Relațiile semantice (relațiile de sens) dintre cuvinte se stabilesc în context.
Sinonimie – este relația care se stabilește între cuvinte cu sens asemănător sau identic;
-
-
- identice (perfecte sau totale) – sunt rare și se întâlnesc, de obicei, în cazul terminologiei științifice; (natriu = sodiu, lift = ascensor, lunar = selenar)
-
-
-
- imperfecte (aproximative/parțiale) – se pot înlocui doar în anumite contexte; (de exemplu: mare, băiat mare = băiat înalt, notă mare = notă bună, apă mare = apă adâncă, cameră mare = cameră spațioasă)
-
– relația de sinonimie se poate stabili între:
-
- două cuvinte (sinonimie lexicală) – citeț = lizibil,spaimă = teamă, a ajunge = a sosi
-
- un cuvânt și o expresie/locuțiune (sinonimie lexico-frazeologică) – a fugi = a o lua la sănătoasă, regret = părere de rău
-
- două expresii/locuțiuni (sinonimie frazeologică) – a-i suna ceasul = a da ortul popii
ATENȚIE – sinonimele se dau în funcție de contextul în care se folosesc cuvintele.
Antonimie – este relația care se stabilește între cuvinte cu sens opus;
– antonimele se pot exprima prin:
- cuvinte diferite – liniște – gălăgie, corect – greșit
- același cuvânt, derivat cu un prefix negativ – liniște – neliniște, corect – incorect, normal – anormal
Polisemie – este fenomenul prin care un cuvânt dezvoltă mai multe sensuri sau nuanțe de sens, înrudite între ele (poli = numeros, mai mult, -ă, -i, -e ; sema = semn, sens);
a scoate
- a scoate ceva din frigider = a lua ceva din frigider
- a scoate o carte = a publica o carte
- a scoate câinele la plimbare = a duce câinele la plimbare
- a scoate medicamentele de la farmacie = a cumpăra medicamentele
- a scoate ideile principale = a nota ideile principale
a face
- a face de mâncare – a găti
- a face o greşeală la matematică – a greşi
- a face de serviciu – a lucra
- a face exerciţii– a rezolva
- a face un meci – a se juca
- a face linişte – a se linişti
- a face case– a construi
- a face gălăgie – a vorbi/a striga
- a face un tablou – a picta, a crea
- a face experimente – a realiza
Câmpul lexical – este alcătuit din cuvinte și grupuri de cuvinte asociate după un sens mai general;
Exemplu: câmpul generat de cuvântul „casă”
-
-
- cu înţelesul spaţiu cu diverse destinaţii, construcţie mare include termeni ca: imobil, cămin, clădire, bloc, hală, edificiu, palat, vilă, hardughie etc.
-
-
-
- cu înţelesul spaţiu cu diverse destinaţii, construcţie modestă, generează câmpul: bordei, colibă, foişor, gheretă, chioşc, cabană, sălaş, magazie etc.
-
-
-
- dacă se pleacă de la înţelesul construcţie cu destinaţia „de locuit”, câmpul va selecta numai termeni care corespund sensului menţionat: imobil, cămin, clădire, bloc, palat, vilă, colibă etc.
-
-
-
- dacă accepţia de pornire se restrânge şi mai mult – construcţie, locuinţă temporară: cămin, internat, cazarmă, hotel, han, azil, sanatoriu, cabană etc.
-
Când doriți că aflați sensul unui cuvânt sau dacă doriți se verificați dacă folosiți corect cuvântul într-un anumit context, trebuie utilizat dicționarul.
De exemplu, dacă dorești să afli sensul cuvântului masă, deschizi Dicționarul explicativ al limbii române, unde vei găsi următorul articol:
MÁSĂ1, mase, s. f. 1. Mulțime compactă de oameni, considerată ca o unitate; grupare mare de oameni cu anumite caractere comune; cercuri largi ale populației. ◊ Loc. adj. De masă = care cuprinde, care antrenează o (întreagă) colectivitate umană. ◊ Cântec de masă (sau de mase) = cântec cu conținut patriotic, având un caracter mobilizator. 2. Îngrămădire de elemente (de aceeași natură ori diferite) care alcătuiesc împreună un singur corp; (totalitatea unui) corp format printr-o asemenea îngrămădire de elemente. ◊ Masă verde = nutreț pentru vite; furaj. Mase plastice = materiale plastice. Masă de aer = porțiune imensă, relativ omogenă, a troposferei, cu proprietăți distincte față de porțiunile înconjurătoare. ◊ Loc. adj. și adv. În masă = a) în cantitate mare; masiv. Transporturi în masă; b) cu toții; în număr mare. ♦ Cantitate mare din ceva (în raport cu restul ansamblului). ◊ Masa vocabularului = partea cea mai mare și mai mobilă a vocabularului. ♦ Corp solid, compact; bloc. 3. (Fiz.) Cantitatea de materie a unui corp considerată ca o mărime caracteristică (în raport cu volumul). ◊ Masă atomică = greutate atomică. Masă moleculară = greutate moleculară. Masă specifică = densitate. 4. (Jur.) Totalitate a creditelor sau a datoriilor unui falit; fond bănesc al unei succesiuni sau al unei întreprinderi lucrative. – Din fr. masse.
(***DEX)
Observăm că:
-
- se menționează accentuarea corectă a cuvântului pe vocala A;
- cifra 1 indică numărul de ordine al omonimelor, adică cuvântul masa are un omonim care va fi explicat în următorul articol;
- este oferit pluralul cuvântului, partea de vorbire (este substantiv), genul (este feminin);
- cifrele 1, 2, 3,4 semnalează că sensurile prezentate sunt înrudite explicit, clar;
- se oferă și exemple de locuțiuni;
- iar semnul ♦ denotă că sensul este dependent de un sens principal anterior menționat.
DESCARCĂ FIȘA DE AICI: CUVÂNTUL