TEXTUL DRAMATIC

FIȘĂ DE LUCRU

Cum citești un text dramatic?

OBIECTIVE/CONTEXT

  1. să identificăm trăsăturile textului dramatic;
  2. să definim textul dramatic;
  3. să prezentăm trăsăturile textului dramatic;

PARCURS

Ce ai făcut ultima dată pe Tiktok?Ai mimat câteva versuri dintr-o melodie? Ai dansat pe o melodie nouă? 

De fapt tu încerci să comunici prin cuvinte (verbal), prin intonație, ton, timbrul vocii, pauze în vorbire (paraverbal), dar și prin mimică, gesturi, mișcări ale corpului, dans (nonverbal). 

Vrei să faci spectacol din reprezentațiile tale? Haideți să vedem cum se face un spectacol:

  • totul se petrece pe scenă; 
  • acțiunea poate fi structurată în scene sau tablouri;
  • se scriu replicile care formează un text dialogal și în dreptul replicilor se notează numele personajelor;
  • se creează un decor prezentat în didascalii;
  • se notează informații despre vestimentația personajelor în cadrul didascaliilor;
  • se notează mișcările, jocul scenic al personajelor, acțiunile lor, modul în care se rostesc tot în cadrul didascaliilor;

REȚINEM

  • textul dramatic este scris cu scopul de a fi jucat pe scenă ca spectacol;
  • acțiunea este limitată în timp și spațiu (pentru că ar fi dificil de pus în scenă o acțiune care se petrece în mai mult de 3 zile);
  • este împărțit în acte, scene, tablouri;
  • este dominant textul dialogal care cuprinde o serie de replici;
  • sunt prezente indicațiile scenice care suprind:
    • comunicarea nonverbală (gesturi, mimică);
    • comunicarea paraverbală (intonație, ritmul vocii);
    • modalități de caracterizare (directă realizată de dramaturg, indirectă prin comportament, atitudine etc.);
    • detalii ale decorului;
    • detalii referitoare la înfățișarea personajelor și la jocul scenic;
    • numele personajelor care e află în fața replicilor.

EXEMPLU

SCENA XVII [a structurat textul în scene]

Corina, Ștefan, Jeff [notează numele personajelor]

CORINA (care în tot timpul scenei de mai sus a rămas într-un colț, tăcută, se apropie acum de Ștefan): În cât e azi? [ne spune unde se află Corina, cum se comportă ea și care este jocul scenic când rostește replica/ ceea ce e notat între paranteze se numeșc didascalii/ numele notează cine comunică pe scenă/ urmează replica, dominând textul dialogat]

ȘTEFAN: Ești glumeață. [se oferă o altă replică, fiind dinamic dialogul/ discuția dintre ei]

CORINA: Nu. Întreb cu toată seriozitatea: în cât e azi? 

ȘTEFAN (enunțând): Joi, 12 august. 

CORINA: Nu-ți spune nimic data asta? 

ȘTEFAN: Nimic. Cel puțin nimic special. E o aniversare? 

CORINA: Gândește-te bine! 

ȘTEFAN (caută o clipă și pe urmă ridică din umeri). [prin didascalii se observă cum își mișcă corpul, e o comunicare nonverbală]

CORINA: „Kleine Nachtmuzik”* – Salzburg – 

ȘTEFAN (cu un gest de plictiseală): Ooo! [prin comportament se observă că Ștefan este plictisit de discuție]

CORINA: Niciun „Ooo”! Avem un pact și cer să-l respecți. Recunoaște că, de când am reparat aparatul de radio, nu l-am pus niciodată să cânte. Așa era învoiala. Uite, l-am lăsat, săracul, „la colț”. Dar acum – (Ia aparatul de radio și-l ridică cu destulă greutate, încercând să-l ducă spre măsuța lui obișnuită.) 

JEFF (îi sare în ajutor): Lăsați-mă, domnișoară Corina, pe mine. (Ia aparatul, îl așază pe măsuță, pune priza, întoarce butonul.) Pe unde se transmite? 

CORINA: Prin Viena. [observăm că textul continuă prin replici în jurul aceluiași subiect și jocul scenic poate fi imaginat datorită didascaliilor]

(Mihail Sebastian, Jocul de-a vacanța)

DESCARCĂ FIȘA DE LUCRU AICI- TEXTUL DRAMATIC