Români de poveste: George Enescu

Știați că și poveștile adevărate încep cu a fost odată? Ei bine, a fost odată un român de poveste, unul dintre cei mai mari compozitori ai Europei.

Povestea lui Enescu începe în zona Moldovei, intr-o căsuța micuță. Când George a împlinit trei ani știa deja să citească, să adune și să scadă, dar cel mai mult îi plăcea să se ascundă în livadă să-l asculte pe bătrânul grădinar cum cânta la fluier.

– Pot să cânt și eu ca tine, îi spuse într-o zi. Uite, mi-am facut o vioară!

– Din ce ai făcut tu, vioara asta?

– Din lemn, apoi am legat-o cu sârmă, a răspuns mândru băiatul.

Mare i-a fost fericirea când tatăl său i-a cumpărat o vioară adevărată.

– Uite, tată, prind broaște și păsări pe vioară, spunea el în timp ce le imita perfect, prin simplul joc al corzilor. Păstra perfect ritmul, iar degetele i se mișcau fără să greșească. Era suficient să audă o singură dată un cântec, că îl și reținea.

Da, George era un copil special, foarte talentat la muzică, poezie, desen și pictură. La doar cinci ani, părinții au hotărat să-l ducă la Iași la cel mai cunoscut profesor de muzică de atunci, Eduard Caudella. George era un băiat mărunțel cu bucle lungi pe umăr, cu pantaloni scurţi și haină de catifea.

– Ia cântă-mi ceva! i-a spus profesorul.

– Intâi să-mi cânți dumneata, să vedem dacă știi!

Lui Caudella nu i-a plăcut această obrăznicie, dar a fost impresionat de calitățile băiatului și i-a spus lui Costache Enescu:

– Are ureche, vă sfătuiesc să-l duceți să învețe notele și după aceea îl aștept la Iași!

Convins acum pe deplin de talentul fiului său, Costache i-a cumpărat primul pian și așa a descoperit George că, de fapt, cel mai mult își dorea să compună. După doi ani s-a întors la Caudela. Învăţase bine notele şi nu mai cânta după ureche.

– Domnule Costache, copilul acesta nu se poate pierde! Du-l la învăţătură la Viena că o să ajungă om mare, muzicant vestit!

Și așa la doar 7 ani, Enescu a devenit cel mai tânăr elev pe care l-a avut Conservatorul din Viena. Era o excepție, pentru că acolo studiau copii mult mai mari. Dar toți îi spuneau micul Mozart român și îi admirau talentul la vioară.

La 11 ani, Enescu a terminat cursurile cu cea mai înaltă distincţie, iar la doar 13 ani era bursier în Franța al Statului Român, prin intervenţia Reginei Elisabeta a Romaniei, îndrăgostită de talentul micului Enescu. La 18 ani Enescu termina Conservatorul de la Paris. Cariera lui a luat avânt, iar la 20 de ani a finalizat Rapsodiile române, urmate de sute de concerte și zeci de compoziții pe toate marile scene ale lumii.

– N-am mai ascultat pe nimeni cântând atât de frumos. Este uimitor! spuneau prinții și prințesele acelor vremuri cărora le cânta la Palatul Regal sau la Castelul Peleș din Sinaia la invitația Reginei Elisabeta. Aici a cunoscut-o si pe Maruca, prințesa de care s-a îndrăgostit la prima vedere pentru toată viața. Cei doi s-au căsătorit abia dupa 30 de ani de la prima întâlnire și ei i-a dedicat Enescu singura sa opera, Oedip.

George Enescu a organizat și sprijinit din banii săi Concursul Naţional de Compoziţie pentru tineri compozitori și i-a susținut mereu pe cei mai talentați, inclusiv pe violonistul și dirijorul Yehudi Menuhin, căruia i-a fost profesor, fără să îi ceară vreun ban. În timpul Primului Război Mondial, Enescu a mers prin spitalele din Iași pline de soldați români și „cu vioara lui vrăjită” și a încercat să le dea curaj.

După război, Enescu a plecat împreună cu soția sa într-un turneu în Statele Unite ale Americii. Nu s-au mai întors în România unde se instaurase deja regimul comunist, un regim potrivnic marilor artiști, dar a cântat până în ultima sa zi de viață. După trei ani de la moartea sa, în România s-a organizat Festivalul George Enescu. Compozitor, violonist şi dirijor, românul de poveste George Enescu a iubit România și a spus mereu – Nu mi-am servit ţara decât cu armele mele: condeiul, vioara şi bagheta.

 

O poveste bazată pe articole online și print, interviuri și documente din arhive publice. 

Interpretare: Claudia Lungu

Un proiect finanțat prin StartONG