Români de poveste: Nadia Comăneci

Știați că și poveștile adevărate încep cu a fost odată? Ei bine, Nadia Comaneci este o romanca de poveste, una dintre cele mai mari gimnaste din lume.

Nadia s-a nascut la Onesti intr-o familie de oameni simpli. Vesela si foarte energica, Nadia obisnuia sa se urce in cei mai inalti copaci din cartier. Venea mereu cu rochitele murdare de nisip de la joaca si scoatea arcurile canapelelor din casa de la prea mult topait!

Intr-o zi de scoala, un domn inalt a intrat in clasa. Era omul care avea sa-i schimbe destinul:

– Buna ziua, numele meu este Bela Karoly! Sunt profesor de educatie fizica si caut fete pentru o scoala noua de gimnastica. Cine stie sa faca roata?

– Noi, noi s-au auzit doua glasuri din spatele clasei. Erau Nadia si prietena ei Teodora. Asa a inceput povestea sportivei Nadia. Cand a intrat prima data in sala de gimnastica si-a spus:

– Uite un loc in care o sa ma distrez fara sa ma mai opreasca cineva! Voi putea sa fac piruete, sa sar pe trambulina, sa ma rostogolesc pe saltea, sa ma agat de bare!

Nadia astepta cu nerabdare primul ei concurs adevarat. La campionatele nationale de gimnastica, Nadia era ultima in ordinea de concurs. De ea depindea victoria echipei.

– Succes, Nadia! Arata-le cat esti de buna! ii spuse Bela.

Nadia urca pe barna. Se facu liniste in sala. Isi incepu exercitiul. Dar, o fractiune de secunda de neatentie si cazu. Se ridica din nou. Obrajii ii ardeau. Cazu din nou si din nou pentru a treia oara. 6.20, nota arbitrilor. Desi echipa a castigat, Nadia era trista. La primul sau concurs iesise pe locul 13.

– Erai cea mai buna din echipa Nadia, dar nu ai reusit sa te concentrezi! Sa nu plangi!

– Eu nu plang niciodata! raspunse Nadia. Dar voi munci si mai mult si voi fi cea mai buna!

La 5 ani dupa primul ei concurs, Nadia a mers in Norvegia la campionatele europene. Acolo a castigat 4 medalii de aur si una de argint. A devenit campioana europeana absoluta si a fost desemnata cea mai buna sportiva din lume. Wow! Nici un alt sportiv roman nu a mai avut aceasta onoare de atunci.

Au urmat ani de antrenamente zilnice pana la Jocurile Olimpice de la Montreal. Gimnastica avea sa afle ce inseamna perfectiunea. Era sansa Nadiei ca dupa ani si ani de munca sa arate ce poate intr-un minut si 20 de secunde la paralele, intr-o competitie care se intampla doar din 4 in 4 ani. Era momentul cel mare. Acasa, romanii vedeau pentru prima data la televizor o competitie de gimastica. Mama si tatal ei erau in bucatarie, la Onesti si isi urmareau fetita la televizor.

– Hai Nadia, hai fetita mamei!

Sala vibra, bliturile aparatelor de fotografiat clipeau din toate partile. Publicul ofta la fiecare element. Si.. gesturi ample, mari, perfecte, intoarcere, salt, 1, 2, 3 si… aterizare perfecta.

Nadia era multumita.

– A fost bine, se gandi ea, am facut un exercitiu bun, cred ca pot sa iau un 9.9. Nu obisnuia sa se uite catre tabela de marcaj. Juriul inca delibera. Secundele pareau ore. Deodata auzi rumoare in sala si se intoarse catre rezultat.

– 10!!! Doamnelor si domnilor, se auzi comentatorul din sala, cred ca pentru prima data in istoria Jocurilor Olimpice avem un 10 perfect! Extraordinar! Fara precedent! Exceptional exercitiu!

Nadia s-a bucurat mult, dar adevarul este ca nu era primul ei zece, mai avea in palmares inca 17 note de 10 de la alte concursuri. Printesa de la Montreal a schimbat istoria gimnasticii. Primea mii de scrisori din intrega lume, toata lumea o iubea!

Dar, din pacate, faima i-a adus si lucruri mai putin bune. Regimul comunist de atunci dorea sa profite de succesul Nadiei si o opreste la Bucuresti, in timp ce Bela si Marta Karoly au fost trimisi la Deva sa deschida un nou centru de gimnastica. Ramasa in capitala, Nadia se antreneaza din ce in ce mai putin si renunta la regimul alimentar cu care era obisnuita.

La Campionatele Mondiale din acel an, in 1978 Nadia avea o greutate peste medie si era iesita din forma. A cazut la paralele, dar a câștigat titlul de campioană mondială la bârnă. Dar Nadiei nu-i placea sa piarda. Asa ca a mers la Deva la Bela Karoly si inceput din nou antrenamentele drastice. In anul urmator, a câștigat cel de-al treilea titlu european la individual compus, devenind primul sportiv din istoria gimnasticii care a reușit această performanță. De la Olimpiada de la Moscova Nadia s-a intors cu doua medalii de aur si doua de argint. Avea 18 ani. Simtea ca a facut suficient si ca e momentul sa se retraga. A facut asta la Universiada din Bucuresti, ultima ei competitie oficiala.

Desi lumea credea ca traieste ca o printesa, Nadia era urmarita peste tot, telefoanele ii erau ascultate, nu mai avea voie sa plece din Romania, ca antrenor sau ca arbitru. Se simtea prizoniera. Dupa cativa ani de saracie si frica Nadia se hotaraste sa fuga din tara. Intr-o noapte de noiembrie, fara sa spuna familiei, incearca sa treaca granita in Ungaria, pe intuneric incercand sa nu faca niciun zgomot, nestiind incotro se indrepta, prin paduri si prin lacuri inghetate. In Ungaria, cand granicerii o gasesc si ii aud numele o ajuta sa ajunga la Viena, dupa care zboara in America.

Nadia incepea o noua viata. Participa la spectacole de gimnastica demonstrativa, isi spue povestea la Natiunile Unite, cunoaste cei mai importanti oameni din intrega lume si se casatoreste cu un alt campion olimplic, Bart Conner cu care are un baietel tare simpatic pe nume Dylan. Impreuna conduc o scoala de gimnastica artistica, dar Nadia vine in Romania de 6 ori pe an. Nadia a castigat 25 medalii pentru Romania, 9 europene, 2 mondiale, 5 olimplice. Romanca de poveste Nadia Comaneci a reusit sa fie mereu invingatoare si ne-a aratat ca perfectiunea poate fi atinsa.

 

 

O poveste bazată pe articole online și print, interviuri și documente din arhive publice. 

Interpretare: Claudia Lungu

Un proiect finanțat prin StartONG