Palatul dintre nori

Ca toate poveștile și aceasta începe cu… a fost odată un mare înțelept pe nume Ikkor. Era preferatul regelui din Asiria pentru că știa să răspundă la orice întrebare atunci când cineva îi cerea un sfat sau voia să fie îndrumat. Deși era tare îndrăgit, Ikkor avea în suflet o mare tristețe: și-ar fi dorit un copil și nu îl putea avea. În casa lui nu se auzise niciodată râsetul unui bebeluș, deși se rugase mult și respecta toate legile sfinte. Totul până când, într-o seară, în vis i s-a arătat o siluetă care i-a șoptit:

  • Ikkor, nu vei avea niciodată copii. Prin urmare, ia-l pe Nadan, fiul surorii tale văduve și crește-l ca pe fiul tău!

Nadan era un tânăr frumos de cincisprezece ani pe care Ikkor îl îndrăgea mult, așa că îi povesti visul surorii sale, iar ea fu de acord ca Nadan să fie crescut de Ikkor. De atunci, bucuria marelui înțelept a fost fără margini. L-a învățat pe băiat multe dintre lucrurile pe care le știa și l-a îndrumat cu iubire părintească. Cu toate acestea, spre uimirea sa, Nadan nu i-a fost niciodată recunoscător nici pentru bogățiile pe care i le punea la picioare, nici pentru sfaturi. Și-a neglijat lecțiile și a devenit mândru și arogant, tratându-i cu asprime pe servitorii gospodăriei și nu numai pe ei.

  • Maiestatea voastră, a spus într-o zi Ikkor. Acceptă-l pe Nadan la curtea palatului și numește-l ofițer al gărzii regale, te rog. Vreau să aibă și el un rost pe lume.
  • Fac acest lucru pentru că am încredere în tine, Ikkor, deși el nu e încă pregătit de acest pas. 

Dar ce gânduri credeți că avea tânărul nerecunoscător? Ei bine, el voia să îl înlocuiască pe Ikkor imediat și să devină el preferatul regelui, așa că a pus la cale un plan. 

  • O, Rege a spus într-o zi Nadan, mă întristează să îți spun ce urmează, dar e important. Ikkor, tatăl meu adoptiv, vrea să te distrugă. Îți voi aduce dovezi.

Nadan s-a apucat apoi de treabă și a redactat o scrisoare care îi era adresată marelui faraon al Egiptului pe care Nadan, falsificând semnătura lui Ikkor, îl chema în Asiria cu trupele armate: „în a zecea zi a lunii următoare vino cu trupele tale în Câmpia Vulturului de dincolo de oraș și eu, Ikkor, ți-l voi da pe mână pe regele meu”.

  • O, rege, iată ce scrisoare am găsit în camera tatălui meu. Vrea să aducă dușmanul în țara noastră și să te trădeze.
  • Aduceți-l imediat pe Ikkor la mine! a spus regele supărat. Vreau să aflu adevărul!

Ikkor a fost adus în fața regelui și confruntat cu scrisoarea, apoi regele a spus:

  • Am avut încredere în tine și tu m-ai trădat. Pe această scrisoare sunt semnătura și sigiliul tău. Te trimit la închisoare pe vecie!

Prea uimit ca să mai răspundă, Ikkor s-a supus, iar Nadan a fost numit consilierul regelui în locul unchiului său.

Vestea închiderii lui Ikkor a ajuns până la faraonul Egiptului care abia așteptase un moment bun pentru a ataca Asiria. Nu de alta, dar până atunci se temuse de înțelepciunea lui Ikkor și nu pornise războiul cu dușmanul său. Știa că va pierde. Prin urmare, el i-a scris o scrisoare regelui, cerându-i să trimită în Egipt un arhitect care să proiecteze și să construiască un palat în nori. „Dacă reușești, Eu, Faraonul, fiul Soarelui, îți voi plăti tribut. Dacă eșuezi, trebuie să-mi plătești tu mie tribut. Dacă nu trimiți, te așteaptă un război cum nu ai mai văzut”.

Ce mult și-ar fi dorit regele să îl aibă pe Ikkor acum și să se sfătuiască împreună, mai ales că Nadan nu avea nici o idee despre cum să rezolve această situație. 

  • Adu-l pe Ikkor la mine, a spus la un moment dat regele. Regret că l-am lăsat mai mult de un an în pivnița aceea îngrozitoare. Am nevoie de el.

Când l-a văzut, regele a plâns. Ikkor avea acum părul lung și barba deasă, era slab și cu unghii murdare.

  • Ikkor, mă poți ierta? Am simțit că ești nevinovat și mi-a fost dor de sfaturile tale.
  • Maiestatea voastră, spuse Ikkor, nu doresc altceva decât să vă servesc. Sunt nevinovat. Timpul o va dovedi. 

Apoi Ikkor citi scrisoarea faraonului.

  • Este ușor, trimite-mă în Egipt și mă întorc învingător. Am nevoie de 4 vulturi care să ducă în gheare câte o sfoară lungă. Și mai vreau 4 tineri care să se urce pe spatele vulturilor așa cum îi voi învăța eu. Zis și făcut, după câteva zile Ikkor porni spre Egipt.
  • Care este numele tău? a întrebat faraonul.
  • Numele meu este Akbam și sunt un simplu consilier al regelui meu, a răspuns Ikkor prefăcându-se.
  • Îndeplinește-mi cererea imediat! Vreau un palat în nori. La un semn, cei patru tineri au urcat pe spatele vulturilor, așa cum îi învățase Ikkor, și s-au înălțat la 200m înălțime. În timpul acesta, tinerii au ținut în mănă sforile în formă de pătrat.
  • Acesta este planul palatului din nori, a spus Ikkor, arătând în sus. Cheamă-ți meșterii, aduceți cărămizi, ciment și apucați-vă de construit. 
  • În Egipt nu se folosește ciment. Noi punem pietrele unele peste altele. Poți face asta?
  • Cu ușurință, răspunse Ikkor, dacă înțelepții tăi îmi pot face un fir de nisip.
  • Și poți țese un fir de nisip? a întrebat faraonul.
  • Pot.

Observând direcția soarelui, Ikkor a făcut o mică gaură în perete și o rază de soare subțire a strălucit prin ea. Apoi a luat câteva boabe de nisip, le-a suflat prin gaură și în raza de soare, semănau cu un fir.

  • Ia-l repede! a strigat el către cei din jur, dar bineînțeles că nimeni nu a putut face asta. Cum să prinzi o rază de soare?

Faraonul s-a uitat lung și serios la Ikkor:

  • Ești un om foarte înțelept. Dacă Ikkor nu era în închisoare aș fi spus că ești chiar el.
  • Ba chiar eu sunt! A răspuns Ikkor, apoi i-a povestit faraonului prin ce a trecut. 

Impresionat, conducătorul Egiptului a scris pe loc o scrisoare către regele Asiriei: „Ikkor e nevinovat, nu eu te provocasem la război acum un an. Totul a fost o înșelătorie”. 

Și uite așa se termină povestea noastră: Ikkor și-a reluat locul alături de rege, iar Nadan a fost alungat din Asiria, imperiul puternic și războinic din Orient, format înaintea erei noastre.

 

Adaptare după o legendă israeliană

Lectura – Alexandru Minculescu