Pupăza din tei

Ca toate poveștile, și aceasta începe cu… fost odată,  în satul Humulești, un băiat pe care îl chema Nică. Într-o dimineață, mama îi întrerupe somnul dulce spunându-i:

 – Trezește-te, leneșule, înainte de răsăritul soarelui, că iar cântă pupăza şi nu-ţi merge bine toată ziua!

Căci aşa îl păcălea mama, cu o pupăză care-şi făcuse cuib, de mulţi ani, într-un tei foarte bătrân şi scorburos, pe coasta dealului, la moş Andrei. Nu știți ce e pupăza? E o pasăre care pleacă toamna și vine primăvara pe la noi, cu pene cenușii și cu un moț de pene mari, roșii-ruginii, așezate ca o creastă în vârful capului. Ei bine, Nică era foarte supărat pe pupăza aceasta pentru că îl trezea dis-de-dimineață, în toate zilele, întreaga vară:

Pu-pu-pup! Pu-pu-pup! Era mai rău decât soneria de la ceas!

Şi cum s-a trezit Nică, mama l-a trimis cu mâncare la niște oameni care lucrau pe câmp, în Valea-Seacă, aproape de Topoliţa. Şi pornind el cu mâncarea, auzi pupăza cântând:

 – Pu-pu-pup! pu-pu-pup! pu-pu-pup!

Atunci, la ce credeți că se gândi Nică? Se îndreaptă spre tei, cu gândul să prindă pupăza care îl chinuia în fiecare dimineață. Şi cum ajunse în dreptul copacului, puse mâncarea jos, se sui încet în tei, bagă mâna în scorbură și HOP! prinse pupăza. Dar când să o scoată afară, se sperie de creasta ei rotundă, căci nu mai văzuse pupăză până atunci, şi-i dă drumul înapoi în scorbură. Apoi bagă din nou mâna în scorbură să scoată pupăza, dar ea, de frică, se ascunse așa de bine încât parcă intrase în pământ. Supărat, Nică scoase căciula din cap şi o puse în gura scorburii. Apoi căută o piatră potrivită, urcă iar în tei și își puse piatra în locul ei, cu gândul că pupăza va ieși până la urmă și o va prinde când se întoarce de la oamenii cărora trebuia să le ducă de mâncare.

Zis și făcut! La întoarcere, Nică trecu iar pe la tei, luă piatra cu grijă, băgă mâna şi scoase pupăza. Ajuns acasă, legă pupăza de picior cu o aţă şi o ascunse de mama lui în pod.

A doua zi, mătuşa Măriuca lui moş Andrei veni foarte supărată și îi spuse mamei că Nică a furat pupăza care îi trezea pe oameni la lucru, dis de dimineață, de atâția ani. Ascuns în cămară, Nică auzi ce zice mătușa Măriuca și repede se sui în pod, luă pupăza şi se duse direct în târg să o vândă. Un moşneag îl întreabă:

— Băiete, găinuşa asta este de vânzare?

— De vânzare, moşule!

— Şi cât ceri pe dânsa?

— Cât crezi dumneata că merită!

Și moșul luă pupăza în mâini, îi dezleagă aţa de la picior, apoi o aruncă-n sus, zicând:

 – Na, am scăpat-o!

Pupăza zbrrrrrr atunci pe un acoperiș şi, după ce se mai odihni puţin, porni în zbor spre Humuleşti. Nică, supărat, îi spuse moșneagului:

 – Ce faci, moşule? Te joci cu marfa omului? Dacă nu ai vrut să o cumperi, de ce i-ai dat drumul?

 – Ia stai puțín, băiete, să te duc eu la tată-tău şi să văd, el te-a trimis cu pupăza de vânzare, să spurci iarmarocul? spuse atunci moșneagul supărat de gălăgia pe care o făcea Nică în jurul lor.

Auzind că îl cunoaște pe tatăl lui, Nică se furişă printre oameni și o luă la fugă, uitându-se în spate să nu îl ajungă cumva moșneagul. Și cum fugea el spre casă, ce credeți că îi auziră urechile?

— Pu-pu-pup! pu-pu-pup! pu-pu-pup!

Pupăza era din nou în cuibul ei din tei și cânta liniștită. Toți s-au bucurat că pupăza, ceasornicul satului, îi va trezi și de acum înainte, în fiecare dimineață. Și Nică s-a bucurat, dar nu de pasăre, ci mai ales că nimeni nu aflat de isprava lui.

Adaptare după un fragment din ”Amintiri din copilărie” de Ion Creangă

Lectura – Robert Diaconeasa, DaddyCool

Un proiect susținut de Fundația Orange prin programul Lumea prin Culoare și Sunet