Români de poveste: George Enescu

Știați că și poveștile adevărate încep tot cu a fost odată? Ei bine, a fost odată un român de poveste, unul dintre cei mai mari compozitori ai lumii. Aceasta este povestea lui George Enescu, un copil minune care la doar cinci ani cânta perfect la vioară, iar la șapte ani devenea cel mai tânăr elev al Conservatorului de la Viena! Un om care a trăit pentru muzică! Pregătiți-vă să călătoriți alături de noi printre note muzicale și portative!

Povestea lui George Enescu începe departe, în zona Moldovei, printre lanuri de porumb și orz. În Liveni, un sat pierdut între dealuri, vara era aproape de sfârșit, iar Maria și Costache Enescu își așteptau cel de-al 8-lea copil pe care l-au botezat George. Printre merii din gradină, Costache cânta adesea la vioară, iar Maria acompania la chitară cântece populare. Căsuța lor era micuță, cu o tindă de lemn vopsit unde puneau la uscat funii de ceapă. La 3 ani George știa deja să citească, să adune și să scadă, dar cel mai mult îi plăcea să se ascundă în livadă să-l asculte pe bătrânul grădinar cum cânta la fluier.

– Pot să cânt și eu ca tine, i-a spus într-o zi. Uite, mi-am făcut o vioară!

– Din ce ai făcut tu, conașule, vioara asta?

– Din lemn, apoi am legat-o cu sârmă, a răspuns mândru băiatul.

Văzând toată întâmplarea, tatăl său i-a luat lui George o vioară de jucărie de la oraș, dar când a primit-o, băiatul s-a supărat foarte tare și a aruncat-o în foc.

– Nu înțelegi, vioara asta nu are sunet! Nu o vreau, nu pot să cânt!

Mare i-a fost fericirea când tatăl său i-a cumpărat în cele din urmă o vioară adevărată.

– Uite, tată, prind broaște și păsări pe vioară, spunea el în timp ce le imita perfect, prin simplul joc al corzilor. Păstra perfect ritmul, iar degetele i se mișcau fără să greșească. Era suficient să audă o singură dată un cântec, că îl și reținea. După serile cu dans din sat, se strecura desculț, în cămașa de noapte, în camera tatălui său și-i spunea:

– I-ascultă, așa cântau lăutarii aseară!

– Cocuță, ai să te faci muzicant! Ai un dar neobișnuit pentru muzică!

George a luat primele lecții de vioară de la unul dintre lăutarii bătrâni din sat, Nicolae Chioru, dar, după câteva săptămâni acesta a venit la boier și i-a spus:

– Conașule, eu cam trebuie să plec, nu mai am ce să-l învăț pe copilul aista, a prins deja toate “șmecheriile” viorii!

Da, George era un copil special, foarte talentat la muzică, poezie, desen și pictură. La doar cinci ani, părinții au hotărat să-l ducă la Iași la cel mai cunoscut profesor de muzică de atunci, Eduard Caudella. George era un băiat mărunțel cu bucle lungi pe umeri, cu pantaloni scurţi și haină de catifea.

– Ia cântă-mi ceva, ștrengarule! i-a spus profesorul.

– Intâi să-mi cânți dumneata, să vedem dacă știi! Lui Caudella nu i-a plăcut această obrăznicie, dar a fost impresionat de calitățile băiatului și i-a spus lui Costache Enescu:

– Are ureche, vă sfătuiesc să-l duceți să învețe notele și după aceea îl aștept la Iași!

Convins acum pe deplin de talentul fiului său, Costache i-a cumpărat primul pian și așa a descoperit George că, de fapt, cel mai mult și mai mult își dorea să compună. De altfel, prima sa lucrare a fost compusă la 5 ani și se numea “Ţara Românească, operă pentru vioară şi pian”.

După doi ani de studiu intens s-a întors la Caudela. Învăţase bine notele şi nu mai cânta după ureche. Impresionat, acesta l-a sfătuit pe tatăl său să-l ducă la Viena, la un maestru:

– Domnule Costache, copilul acesta nu se poate pierde! Du-l la învăţătură că o să ajungă om mare, muzicant vestit!

Și la doar 7 ani, Enescu a devenit cel mai tânăr elev pe care l-a avut Conservatorul din Viena. Era o excepție, pentru că acolo studiau copii mult mai mari. Dar toți îi spuneau micul Mozart român și îi admirau talentul la vioară.

La 11 ani, Enescu a terminat toate cursurile cu cele mai mari note, iar la 13 ani era bursier în Franța al Statului Român, prin intervenţia Reginei Elisabeta a Romaniei.

– Prin muzica mea vreau să fac să plângă pietrele… vreau sa îmblânzesc sufletele…

La numai 16 ani Enescu a susținut în străinătate primul recital de autor al unui creator român. Iar anul următor, suita simfonică pentru orchestră ”Poema română” este executată în primă audiţie absolută, tot la Paris, având un imens succes. Oare ce avea să mai urmeze?

Ei bine, la 18 ani Enescu termina Conservatorul de la Paris cu premiul I la vioară. Cariera lui a luat avânt, iar la 20 de ani a finalizat Rapsodiile române, urmate de sute de concerte și zeci de compoziții pe toate marile scene ale lumii.

– Vioara mi-e dragă, dar cel mai mult prețuiesc darul de a compune! Muzica este adevărul meu! spunea mereu Enescu.

– N-am mai ascultat pe nimeni cântând atât de frumos. Este uimitor! spuneau prinții și prințesele acelor vremuri cărora le cânta la Palatul Regal sau la Castelul Peleș din Sinaia la invitația Reginei Elisabeta. Aici a cunoscut-o si pe Maruca, prințesa de care s-a îndrăgostit la prima vedere pentru toată viața. Cei doi s-au căsătorit abia dupa 30 de ani de la prima întâlnire și ei i-a dedicat Enescu singura sa opera, Oedip care a avut premiera la Opera Garnier din Paris si este considerată una dintre cele mai importante compoziții din secolul XX.

George Enescu a organizat și sprijinit din banii săi Concursul Naţional de Compoziţie pentru tineri compozitori și i-a susținut mereu pe cei mai talentați, inclusiv pe violonistul și dirijorul Yehudi Menuhin, căruia i-a fost profesor, fără să îi ceară vreun ban. În timpul Primului Război Mondial, Enescu a mers prin spitalele din Iași pline de soldați români „cu vioara lui vrăjită” si a încercat să le dea curaj.

După război, Enescu a plecat împreună cu soția sa într-un turneu în Statele Unite ale Americii. Nu s-au mai întors în România unde se instaurase deja regimul communist, un regim potrivnic marilor artiști, dar a cântat până în ultima sa zi de viață. A fost aplaudat de regi si regine și admirat de marii muzicieni ai vremii. După trei ani de la moartea sa, în România s-a organizat Festivalul George Enescu. Cea mai recentă ediție a fost în septembrie 2019.

Compozitor, violonist şi dirijor, românul de poveste George Enescu a iubit România și a spus mereu – Nu mi-am servit ţara decât cu armele mele: condeiul, vioara şi bagheta.

O poveste bazată pe articole online și print, interviuri și documente din arhive publice

Lectura: Alin State

Un proiect finanțat prin Start ONG