Sarea în bucate

Ca toate poveștile si aceasta începe cu… a fost odată un împărat care avea trei fete. Tare le mai iubea împăratul și le oferea tot ce avea el mai bun, încercând să le ocrotească și să le învețe câte în lună și în stele. Într-o zi acesta le-a chemat în sala tronului, acolo unde se țineau balurile împărățești și fetivitățile importante, și a întrebat-o pe cea mai mare dintre ele:

– Fata mea, cum mă iubeşti tu pe mine?

– Cum să te iubesc, tată? Ca mierea de albine! Nimic nu poate fi mai dulce pe lume!

Tare s-a bucurat împăratul să audă acest lucru!

– Dar tu cum mă iubeşti, fata mea? a întrebat-o pe cea mijlocie.

– Ca zahărul, tată.

Împăratul s-a bucurat când a auzit cât de mult îl iubesc fetele, apoi a întrebat-o și pe cea mica.

– Tu cum mă iubeşti, fata mea dragă?

– Ca sarea în bucate, tată! răspunse ea zâmbind cu dragoste.

La auzul vorbelor ei, surorile au început să râdă, iar împăratul s-a încruntat şi a zis:

– Așa răsplătești tu grija și dragostea tatălui tău? Am făcut tot ce a fost mai bun pentru voi. Să pleci de aici, cu sarea ta cu tot!

Tristă, fata cea mică îşi făcu bagajul şi porni din sat în sat, până ajunse la curtea unui alt împărat. Acolo, văzând-o cuminte, doamna care făcea curățenie a luat-o ca ajutor și i-a dat cheile mai multor camere în care tânăra sa facă curat. După ce a pus în ordine toate lucrușoarele din dulapuri și camere, ba chiar și din cămară, fata a început să citească din cărțile pe care le găsea în biblioteca palatului. Când era mica îi plăcea mult să citească și să asculte povești.

Aflând despre hărnicia și istețimea fetei, soția împăratului începu să o îndrăgească mult și să o ia cu ea peste tot unde mergea. Și cum se plimbau ele într-o zi prin grădina palatului povestind despre cărțile pe care le iubeau, au dat ochii cu fiul împărătesei. Era atât de frumos încât la Soare te puteai uita, dar la el ba. Venise să își anunțe mama că îl va însoți pe tatăl său în lupta care urma să înceapă, împotriva regelui vecin.

Zis și făcut. După o luptă de 3 zile și 3 nopți, băiatul se întorse grav rănit, iar regina, alături de fata cea frumoasă, îl îngrijiră zi și noapte. Așa cum vă puteți imagina, tinerii au început să se îndrăgească și, după ce s-a însănătoșit, băiatul i-a spus mamei:

 – Mamă, vreau să mă însor.

 – Ce veste bună! Să-ţi căutam o fată de împărat, atunci.

 – Nu, mamă, inima mea e la fata frumoasă care a avut grijă de mine. O iubesc, mamă, nu vreau să mă însor cu altcineva.

Deși știa că o fată oarecare nu se poate mărita cu un fiu de împărat, că așa erau regulile pe atunci, mama băiatului o îndrăgea pe fată și știa cât de cuminte, blândă și isteață este, așa că spuse Da!

 – Fiule, îmi doresc să fii fericit, așa că sunt de acord cu nunta voastră.

S-au trimis sute de invitații și s-au pregătit o mulțime de bunătăți pentru nunta cea mare. Desigur că a fost invitat și tatăl fetei, că doar era un împărat cunoscut în acele zone. Nimeni nu a bănuit nimic, iar fata a păstrat secret faptul că era fiică de împărat.

Și ce credeți voi că făcea mireasa în ziua nunții? Gătea cu mâna ei preparatele pe care voia să le mănânce tatăl său. După ce le-a terminat de copt, l-a rugat pe cel care trebuie să le ducă la masă să fie atent și să îi ofere tatălui său doar ce a gătit ea. Zis și făcut.

După ce se aşezară toţi la masă, împăratul luă o înghițitură din primul fel de mâncare, dar puse furculița jos. Mâncarea sa n-avea nici un gust! Hmmmm, ce ciudățenie! Luă apoi o bucățică de friptură din farfuria vecinului din stânga sa şi văzu că mâncarea lui e delicioasă. La fel și a vecinului din dreapta, așa că spuse:

– Bine, împărate vecin, m-ai chemat la nunta fiului tău ca să-ţi baţi joc de mine?

– Vai de mine, măria-ta! Cum se poate să-ţi treacă prin gând una ca aceasta?

– Mâncarea tuturor e bună, numai a mea nu se poate înghiți. E foarte…. Dulce!

În sală se făcu liniște, iar mireasa se ridică și spuse:

– Eu ți-am gătit mâncarea, tata. Fără sare, numai cu miere și cu zahăr. Am vrut să vezi că fără miere şi fără zahăr se poate trăi, dar nu și fără sare.

Rușinat, împăratul îi ceru iertare pentru că nu i-a prețuit înțelepciunea și dragostea. Apoi o luă în brațe și o invite pe ringul de dans pentru a valsa împreună.

Adaptare după basmul Sarea în bucate, Petre Ispirescu – Interpretare LMG – Claudia Lungu